INCEPUT DE  HRONIC

La sfarsitul anilor 60 s-a introdus un nou ritual – festivitatea de incheiere a cursurilor universitare. Intreaga promotie, impreuna cu conducerea facultatii si cadrele didactice, se intruneau in spatioasa Aula a Institutului Politehnic Iasi, din corpul A.

Fiecare promotie isi alegea un profesor – “Decanul Promotiei”, care s-o patroneze in viitor – promotia purtand ulterior numele acelui profesor.

Pana in anii 90, fiecare promotie de absolventi se perinda, in ultimul semestru al anului V, pe la atelierul Foto din Piata Unirii, unde se realizau sedinte foto pentru panoul promotiei, de dimensiuni mari. Ulterior, acestea erau expuse pe peretii culoarelor de la parterul corpului A – unde erau sediile catedrelor de specialitate ale facultatii sau holurile caminelor studentesti arondate Facultatii de Mecanica.

Fiecare absolvent primea, ca amintire peste decenii, o copie foto a acestui panou.

Aula Institutului Politehnic “Gh. Asachi”-Iasi (Universitatea Tehnica “Gh. Asachi”-Iasi)

La prezidiu luau loc decanul facultatii, decanul promotiei si reprezentantul studentilor absolventi. Asa s-au perindat pe la prezidiu, in timp, toti decanii Facultatii de Mecanica: prof.dr.ing. Constantin Picos, prof.dr.ing. Vitalie Belousov, prof.dr.ing. Vasile Merticaru, prof. dr.ing. Leon Dorel, prof.dr.ing. Spiridon Cretu, prof.dr.ing. Cezar Oprisan, conf. dr. ing. Gelu Ianus.

Festivitatea de absolvire a facultatii de Mecanica – sectia TCM  – A – 1987 (decan al facultatii prof.dr.ing. Vasile Merticaru, decan de promotie- prof. dr.ing. Nicolae Gojinetchi)

Un reprezentant al absolventilor citea un mesaj de adio, in care se aminteau pasajele mai relevante din cei 5 ani de studentie.

Un exemplu, in acest sens, il reprezinta mesajul promotiei 1975, conceput si prezentat de studentul Vasile George Puiu – viitor profesor dr.ing. la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

HRONICUL STUDENTIEI NOASTRE

PROLOG

Cei mai multi am pornit din cate-o gara. Trenuri cenusii ne purtau burdusite spre inima spirituala a Moldovei unde negresit trebuia sa se intample ceva.

Intre noi se vorbea, ca unii nu ar avea bilet de calatorie, dar era prea devreme sa banuim pe cineva sau, cine nu stie, sa ne banuim pe noi insine.

Fiecare visam sa cucerim Everestul cu 26 kilograme in spate pentru ca oriozontul sa ni se deschida de acolo, adanc si nemarginit.

Un peron inabusit de tot felul de voci si bagaje, tramvaiele dogite, biletele de 40 de bani, geamantanele pline de carti, caiete, randurile interminabile de la decanate, servicii sociale, camine au fost tot atatea premiere iesene.

Unii mai aveau experienta, deci pentru ei imbratisarile patimase din noptile Copoului nu constituiau o noutate, dimpotriva, incet – incet au trecut in fata noastra drept niste baieti descurcareti adaptabili si cat se poate de inteligenti.

Numai ca socoteala de-acasa se rastoarna la portile targului si din cei 322 de candidati ce au asaltat cu darzenie zidurile facultatii, numai 165 am reusit sa le trecem.

Multe bucurii, deziluzii, telefoane, lacrimi, sarutari, telegrame. Si cine mai era oare ca noi, cei care am biruit! Pentru ca a birui presupune sa poti razbate apoi prin locuri neumblate, dupa o vara de recompense, de munti, o vara a marii sau a ogoarelor si uzinei.

Ne-am adunat la Iasi cu cateva zile inainte de 1 octombrie 1970.

 

CAPITOLUL I

“FRATE INGINERULE”

Iasul ni se parea parca mai familiar. Eram student doar si ne cam deranja cuvantul “boboc”.

Cu emotie ne amintim primul prieten, prima camera, primul dans, prima intalnire. Eram totusi timizi cand vedeam fete frumoase, dar apoi in discutiile noastre ne dadeam frau liber imaginatiei pentru toat tot atatea subiecte posibile sau imposibile despre dragoste. Pe atunci nu stiam ce este dragostea. Nici nu aveam vreme.

S-a intamplat sa fim investiti cu o inegalabila titulatura. La prima ora de desen, un profesor – nu inalt, cu o chelie romantata, ornata doar cu cateva fire de argint, ni s-a adresat sobru si foarte serios: “Frate inginerule ai venit sa urci scarile. Viata ta de aici incolo este o continua ascensiune. Intareste-ti capul cu stiinta pentru a te putea tine picioarele. Orice cadere este primejdioasa. Sa pornim deci fratilor, la munca!”

Indemnul irezistibil al domnului conferentiar Alexandru Matei a generat o alergare anevoiosa uneori. Problemele de “Descriptiva” de pe spatele plansetei care ne injumatateau notele, duminicile petrecute in salile de desen pentru refaceri treceau pe nesimtite.

Eram ca niste credinciosi intr-o biserica a desenului. O, de cate ori n- am injurat-o, dar cei care-au rezistat si au trecut mai departe, aveam sa-ntelegem mai tarziu talcul acelor vorbe de suflet pe care ni le-a rostit simpaticul profesor de desen.

Timpul liber ni-l petreceam cu “Analiza”si “Chimia” in semestrul I, discipline pe care le interpretam din punct de vedere filozofic pana la examen, iar unii dintre noi si dupa aceea.

In semestrul al II-lea s-au adaugat cursuri necitite ca “Analitica” si “Studiul metalelor” si am inceput “Mecanica”. Am invatat, de pilda, ca se poate visa si in stiinta mecanicii cu conditia sa cunosti foarte multe culori. In caz contrar, iubitul nostru Profesor doctor docent Dumitru Mangeron ne amintea din cand in cand ca suntem la cursul de “Mecanica”.

Uneori se credea ca echipele Apollo vor organiza, pentru linistea noastra din sesiune, un campionat de fotbal pe astrul noptii, iar celebrul doctor Barnard va transplanta inima capricioasa a iubitei, in pieptul unei papusi blonde: dandu-I viata, aceasta va fi mai receptiva la conditia noastra de student in anul I, ba mai mult, va aspira chiar la un bilet de tabara la Costinesti, unde sa-i putem admira parfumatul costum de baie.

Sa nu uitam totusi, a fost multa carte in anul I, mai putina distractie si cu atat mai putina iubire. In acest caz, fabulatia de mai sus este justificabila.

Dintre noi au fost prezenti la urmatorul apel cu 12 mai putin.

 

CAPITOLUL II

“LUPTA CU INERTIA”

Al doilea an am inceput sa fim mai circumspecti, mai pretentiosi, dar si pretentiile au crescut in fata noastra.

Pe langa “Desenul” care si-a indulcit putin atmosfera, au aparut discipline ale caror studiu implica multa gandire, rabdare, tact.

“Ca viitori ingineri “- ne spunea distinsul nostru decan de promotie la vremea aceea – va trebui sa stiti sa va apropiati mai intai de lucrurile cu care o sa munciti. Va trebui sa stiti a le privi, a le pipai, a le visa. Numai asa veti fi siguri, la un moment dat, ca natura n-o sa va insele!”

Sensul acestor cuvinte il pastram ca pe un dar nepretuit.

In rest, celelalte anotimpuri erau firesti. Mai fiecare dintre noi avea cate o iubita si cat de greu pricepea ea sistemul tau de ecuatii diferentiale, mai ales daca era studenta la filologie. In schimb tie iti placeau poemele ei. Ea insasi era o poezie, noaptea era poezie, “Tehnologia”- o poezie, Copoul– o poezie, “Matematici speciale” erau poezii, ochii ei – poezii, absentele – poezii, examenele – tot poezii.

Am patruns tot mai adanc in tainele “Mecanicii” cu domnul profesor doctor docent Nicolae Irimiciuc. Am iubit “Tehnologia” si pe domnul profesor Ailincai: am fost mai la suprafata doar la “Matematici speciale” si pe 101 dintre noi, domnul conferentiar doctor Murgescu ne-a invitat la un tulburel; toamna cand crapa masaua si se numara studentii de anul III.

De ce am intitulat acest capitol “Lupta cu inertia”..? In primul rand pentru ca anul II a fost un an de cumpana pentru majoritatea dintre noi, un an de formare. Si totusi am pornit de la o intamplare care ne-a fost si este mereu draga, care aminteste cu placere de inca un dascal de-al nostru – domnul profesor Nicolae Calinincenco.

Odata, la una din prelegerile domniei sale de fizica, domnia sa a dorit sa ne prezinte experienta cu paharul de apa care nu se rastoarna la tragerea brusca a hartiei de sub el. Hartia fiind putin umeda, iar profesorul nostru neobservand acest lucru, paharul s-a varsat pe catedra. Domnia sa a exclamat: “Vedeti tovarasi, aceasta este lupta cu inertia!”

Si totusi, in aceasta lupta cu inertia au mai cazut 7 dintre noi.

 

CAPITOLUL III

“TOLERANTE SI RESTANTE”

Unul dintre ilustrii nostrii dascali, domnul profesor doctor docent Nicolae Popinceanu, ne spunea la un curs de “Organe de Masini”- “Trebuie sa va feriti in permanenta de sectiunile periculoase. Ca sa va feriti trebuie sa stiti mai intai sa le cunoasteti, sa le cautati. In caz contrar va gasesc ele pe voi”. Si dreptatea a fost de partea domnului profesor. In scurt timp am dat peste niste “sectiuni periculoase” de nu mai stiam pe unde sa o luam. Pe acea dintai am numit-o “Tolerante”, pe a doua “Mecanisme” si pe a treia RESTANTE! Nu prea stiam cum se facea, dar cea de-a treia le cam intersecta pe primele doua.

Au fost si proiectele, iar poezia s-a preschimbat pe nesimtite in proza. Nu va spunem ca unii au ajuns si la drama, pentru ca drama e cand pierzi doua examene in anul III – semestrul I, pierzi bursa si mai crezi in poezii!

Dupa episoade de acest fel le-am aratat si iubitelor noastre care sunt sectiunile lor periculoase.

Prietene, vei intelege ca aceste cuvinte desi au un ascuns substrat real, sunt scrise sa-ti descreterasca fruntea!

Dincolo de dificultatea pe care o presupune adaptarea noastra la o specializare mai accentuata, la volumul crescut de travaliu pentru proiecte, anul III a insemnat un tratament de calire foarte folositor: ne- a invatat sa rezistam.

Gratie exemplului unor dascali de prestigiu ca domnul profesor doctor docent Nicolae Popinceanu, domnul profesor doctor inginer Vitalie Belousov, domnul profesor doctor inginer David Peretz, am inceput sa devenim aproape ingineri, sa patrundem acolo unde pe nesimtite mergem de fapt – spre inginerie.

 

CAPITOLUL IV

DILEMELE MATURITATII

Cel de-al patrulea drum, pe care am apucat-o prietene, avea sa ne nobileze cu responsabilitati majore. Tot ceea ce faceam de aici incolo reprezinta o contributie hotaratoare la temelia inginereasca. Nu ne intalneam impreuna toate sectiile decat la cursul de “Socialism stiintific”. Fiecare gravitam in jurul unor probleme speciale caracteristice sectiilor din care faceam parte.

Stiam deja ce este un proiect, puteam discerne asupra unui curs tehnic si cu atat mai mult, invatam sa fim oameni. Parca si profesorii nostrii ne sunt mai colegi, mai prieteni. Lasam undeva in urma inhibitia si teama de unele examene. Iata de ce, un examen cazut nu inseamna mare lucru, ba dimpotriva, paseam peste unele, pentru a fi mai pregatiti la altele.

A stralucit autoritatea didactica si civica a distinsului nostru profesor doctor inginer Gheorghe Casler.

Ne-a frapat caldura si prietenia cu care ne-a primit la examen domnii profesori doctori ingineri Constantin Ciobanu si Cezar Buda.

Ne-a inobilat inalta tinuta profesionala si morala, omenia desarvarsita si chibzuinta proverbiala a stralucitului nostru profesor doctor inginer Constantin Picos – decanul facultatii.

De altfel eram baieti buni; incepeau sa ne placa in egala masura Boltile Moldovei si fetitele cu piele maslinie. Faceam tot mai des rocade prin “Puskin” si uneori jucam carti.

Unii dintre noi au gasit, dupa putina truda, Biroul “Starii civile” din Iasi, dar cei mai multi am tinut sa ajungem singuri pana la capat.

Din anul V soseau vesti nu prea placute despre repartitie. Cei casatoriti, cica si-ar fi luat revansa. Care? Nici pana acum nu stim!

Un campionat mondial de fotbal avea sa ne intristeze atat prin neparticiparea echipei noastre, cat si prin absolutul atentat de la Munchen.

Ilie Nastase este din ce in ce mai obosit, iar exemplul sau ne face sa ne gandim cu destula neinredere la o eventuala casatorie.

In rest ne placeau carciumioarele si teii parfumati ai Copoului, strazile acestea pe care pasii nostril se pierdeau in eternitate.

La ora bilantului, am raspuns “prezent” 152 dintre noi.

 

CAPITOLUL V

LASATI O LACRIMA DE JAD DIN OCHI SA SE PRELINGA

O vara ce-a trecut dupa toate regulile jocului a sadit totusi in inimile noastre tristeti de absolvire.

Un semestru si-a rulat hergheliile cu bice de foc prin mustarii si crame, baruri si hoteluri, cursuri si seminarii.

Zilele treceau in ireversibila lor asteptare. Din ce in ce mai multe absente se adunau in pomul nostru pentru Craciun. Profesorii ne mustrau, fetele ne iubeau, iar noi nu mai stiam pe cine sa credem.

Acest semestru efemer a trecut ca un sunet de sirena ce anunta sfarsitul. Tot mai rar ne sculam dimineata la 8 si din ce in ce mai mult sufletul ni se golea ca un pahar cu vin rosu.

Am trait ultimile bucurii ale unei toamne studentesti, am iubit primele sperante ale fulgilor albi ce ne-au acoperit in aceste zile umerii, fulgii acestia ce ne-au cazut pe obraji prefacandu-se in lacrimi. Pe nesimtite aflam ca nu mai suntem studenti! Ce ne mai ramane decat sa rostim tulburator “adio” tuturor lucrurilor care ne inconjoara acum.

Adio amfiteatre si biblioteci! Adio coridoare!

Adio cursuri si examene!

Adio tei infloriti sau incarcati cu promoroaca!

Adio fete gingase cu ochi ispititori. Amintirea voastra ne va infoca adancul inimii!

Adio iubiti profesori! Respectul si pretuirea noastra nu vor cunoaste margini!

Vom intelege mai tarziu multe din esentele cu care ne-ati vegheat luminarea. Veti fi intodeauna exemplul de la care vom deveni noi insine. Nu sunt cuvinte cu care sa va multumim pe deplin! Veti intelege asta din izbanzile noastre viitoare!

Adio E4! Prieten al nostru dintre cer si pamant! Zapezile din jurul tau sunt stralucitoare, ferestrele tale – minunate, apa ta – proaspata, scarile si usile tale – deosebit de primitoare. Ne vei mai recunoaste la anul viitor? Noi nu te vom uita!

Adio Cantina “Codrescu” cu mese din lemn si arome diverse, cu femei guralive si administrator lenesi! Oricum, amintirea ta o vom pastra pentru totdeauna!

Peste cateva momente ne despartim. Oare cand vom mai fi toti impreuna ca acum in aceasta sala sarbatorita? Peste 10 ani?

Fie ca cerul sa ramana la fel de albastru pentru fiecare din noi!

Fie ca ploaia sa ne umezeasca sentimentele tuturor intr-o aceeasi masura!

Fie ca zapada sa ne lumineze fruntile din proaspata ei sarbatoare.

Adio prieteni!

 

EPILOG

Mai fiecare am luat cate un tren cenusiu cu geamuri afumate pe care “Iasul” era cuvantul de la inceputul drumului, iar sfarsitul nu-l banuiam inca.

Printre dealuri domoale si ape repezi, campii aburite si munti racoriti, directiile noastre aveau un final ce nu va reusi sa stearga niciodata amintirea ta, batran oras. Cate o particica din inima ta se adauga fiecaruia care te adauga si intelege. Iar daca ar fi sa-l parafrazam pe Toparceanu, cred ca ar trebui sa-ti marturisim:

“Te iubim oras romantic!”

 Vasile George Puiu – student anul V- promotia 1975 (TCM)

 
 
 

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

In final, emotionanta intalnire se termina cu intonarea la unison a imnului studentesc “Gaudeamus”. Vibranta stare, simteam ca studentia – atat cat de dificila ni se parea, ne aluneca de sub picioare, ca vrand – nevrand eram foarte aproape de titulatura mult visata – Inginer. Oarecum eram pregatiti, din anul I, cand regretatul conf.dr.ing. Alexandru Matei ni se adresa cu “Frate Inginerule”.

In final, seful de promotie din anul V, transmitea “Cheia de aur” a facultatii catre seful anului din anul IV, cheie pe care o primise cu un an inainte, intr-o festivitate similara, ea constituind simbolul continuitatii, cheia marilor succese pentru viitorii ingineri mecanici.

Fiecare din cei care terminau erau mentionati intr-o carte groasa, invelita in piele, pe care o numeam HRONICUL ABSOLVENTULUI. Atat “cheia” cat si “hronicul” erau pastrate la decanatul facultatii, asteptand ca o alta generatie de absolventi sa le utilizeze.

“Cheia de aur” a facultatii de Mecanica din Iasi

 

 

 

“Hronicul promotiilor” sau “Hronicul absolventului” al Facultatii de Mecanica din Iasi

 

 

 

 

 

 

Tabloul promotiei de ingineri mecanici, din Iasi – 1968, prof.dr.ing. Constantin Picos

Tabloul promotiei de ingineri mecanici, din Iasi – 1975, prof.dr.ing. Victor Bausic

Tabloul promotiei de ingineri mecanici, din Iasi – 1976, prof.dr.ing. Mihai Gafitanu

Tabloul promotiei de ingineri mecanici, din Iasi – 1977, prof.dr.ing. Constantin Picos

Intreaga ceremonie se incheia cu fotografii de grup in Aula, dar si la intrarea corpului A, in general pe grupe.

Detaliu din Aula – cursul festiv promotia 1977

Promotia 1975

Promotia 1977 (grupa “Masini Termice”)

Promotia 2010

Din pacate, vechiul “Hronic al promotiilor” cat si “Cheia de aur” de la inceputuri, au disparut dupa 1990, cand Facultatea de Mecanica s-a impartit in 3 facultati cu conduceri distinte: Facultatea de Mecanica, Facultatea de Constructii de Masini si Management Industrial, Facultatea de Stiinta Materialelor.

Dupa anul 2000, regretatul decan prof.dr.ing. Cezar Oprisan a luat initiativa reinodarii traditiei, refacand cheia si hronicul promotiilor.

Noile schimbari din viata cotidiana au adus si-n acest domeniu, aspecte noi: “Juramantul inginer mecanic”, diplome de absolvire, medalii de absolvire.

Dat fiindca promotiile actuale sunt mult mai mari decat cele din primii ani ai existentei Facultatii de Mecanica, festivitatile au loc in spatii mari, care sa permita derularea confortabila a acestora. Acum, la aceste festivitati participa pe langa absolventi, corpul profesoral al facultatii, prietenii absolventilor, familiile acestora. Astfel au fost utilizate, in timp: Sala Polivalenta, Teatrul National “Vasile Alecsandri”, Casa Studentilor etc. dar si pe sectii de specialitate – in vechea Aula.

Juramantul inginerului mecanic

Si in cadrul acestor festivitati sunt citite mesaje mult mai scurte, decat cele din anii de inceput, mesaje care fac o trecere in revista a principalelor momente din viata de student, a promotiei respective.

Ca noutate, se acorda diplome si medalii fiecarui student, de catre decanul facultatii. Majoritatea cadrelor didactice, prezente la aceste manifestari, adreseaza cate un mesaj verbal promotiei, constand din unele amintiri retinute din timpul colaborarii cu studentii respectivi, in procesul de invatamant, dar si din sfaturi utile pentru viitorii ingineri mecanici, viitori colegi.

Detaliu dintr-un mesaj citit de seful uni promotii recente, atasat hronicului

Diplomele care se acorda absolventilor

Medaliile care se acorda absolventilor

Decanul Facultatii de Mecanica – conf.dr.ing. Ianus Gelu adresandu-se audientei, la festivitatea de absolvire a promotiei – 2019

 

Premierea sefei promotiei 2019 – Hohan Ana Sara, de catre decanul Facultatii de Mecanica – conf. dr.ing. Gelu Ianus

Predarea “cheii de aur” de catre sefa promotiei 2019 – studenta Hohan Ana Sara, reprezentantului anului – III

Aspect din sala (Sala Sporturilor din Iasi) in care s-a derulat festivitatea de absolvire a facultatii de Mecanica – promotia 2019

Corpul profesoral al Facultatii de Mecanica – festivitatea de absolvire a promotiei 2019 (locatia- Sala Sporturilor din Iasi)

Vedere generala cu toti absolventii Facultatii de Mecanica – promotia 2019

 

Prof.dr.ing. Bercea Mihai