La un început…

A venit iarăși luna octombrie…
În Iași s-au reîntors studenții. Îi găsești în amfiteatre și în laboratoare. Îi întâlnești pe cărările toamnei, ademeniți de atâtea chemări.

Studenția s-a împletit totdeauna cu vârsta de aur a vieții, vârsta la care tinerețea îți dă putere și încredere, iar drumurile vieții sunt deschise pentru tine. Este vârsta intenselor trăiri, ale momentului, dar și a marilor căutări, ale viitorului. La vârsta aceasta se află în cumpănă tulburătoare trăiri sentimentale, alături de întrebări despre drumul tău în viață. Începi să descifrezi rosturile vieții și încerci să le înțelegi. Îți trăiești cu bucurie fiecare zi și încă nu simți trecerea timpului. Iar în tumultul tinereții și al acestor ani fericiți se făuresc amintiri care nu se vor șterge niciodată.

Școala te modelează încetul cu încetul. Puțin câte puțin profesiunea ta prinde contur. La început de drum dragostea pentru profesiune este un sentiment vag. El se întărește mereu, pe măsură ce cunoști tot mai multe din secretele ei, pe măsură ce ea devine, tot mai mult, profesiunea ta. Sentimentul se adâncește de-a lungul vieții și, cu timpul, se transformă în mândrie profesională. Îți împletești viața cu profesiunea, iar modul tău de a trai se leagă în chip firesc de specificul ei.

De multe ori gândul îți fuge către anii de studenție. O întâmplare a vieții zilnice, sau poate o colaborare profesională, îți aduc aminte de un fost coleg sau de facultate.
Alteori, în clipe de răgaz, sau în ceasuri de singurătate, îți vin în minte imagini de demult… și în ele te vezi pe tine, studentul de altădată.

Atunci cauți în raftul bibliotecii o revistă. Este acolo printre alte lucruri dragi.
Este chiar revista aceasta. Revista celor care poartă în suflet Facultatea de Mecanică din Iași.
O răsfoiești și ea îți trezește alte aduceri aminte. Din negura anilor ies la iveală amintiri pe care le credeai uitate, chipuri de colegi, de profesori, imagini din Iași.

Ai fost student la Iași… Știi, în adâncul inimii tale, că soarta ți-a dăruit norocul de a-ți petrece anii studenției în Iași. Timp de câțiva ani sufletul tău a bătut alături de sufletul blând și cald al acestui oraș, înclinat spre neasemuite aduceri aminte, păstrător al atâtor comori, binecuvântat de trecerea atâtor genii ale neamului nostru. Ai trăit câțiva ani în aceste locuri în care spiritul nostru este “viu și mai bogat decât oriunde”.

Iar mai târziu, oriunde te-au purtat pașii vieții, o parte din sufletul tău a rămas la Iași.
Acolo, printre atâtea lăcașuri de învățătură, este și facultatea ta, Facultatea de Mecanică. Acolo mai sunt… sau poate nu mai sunt… profesorii de la care ai învățat. Iar dacă nu mai sunt, dacă au trecut în amintire, a rămas o parte din lumina pe care au revărsat-o asupra ta.

Revista noastră se află acum la prima apariție. Vor urma altele și altele. În paginile ei vom întâlni pe dascălii noștri. Ne vom întâlni cu colegii noștri și cu colegii din alte generații, legați de noi pentru că au trăit aceiași ani ai studenției la Mecanică. Vom citi despre trecut și despre prezent. Vom gândi la viitor, la generațiile care ne vor urma…

Și vom găsi în paginile revistei o parte din viața noastră și o parte din noi…

Leon Dorel,
decanul Facultății de Mecanică