Prof. dr. ing. Constantin Picos

Prof. dr. ing. Constantin Picos, 100 de ani de la nastere

Univers Ingineresc nr.: 19/2013 
Data: 1 – 15 octombrie 2013

Prima pagina ziar nr. 19/2013

Incerc un sentiment puternic si sincer de recunostinta si respect, acum, cand am prilejul sa evoc o mare personalitate a romanilor de pretutindeni, profesorul Constantin Picos, la implinirea a 100 de ani de la nasterea sa. Inainte de toate, imi vin in minte momentele in care l-am cunoscut, momente deosebit de importante pentru noi, cei care traim in Republica Moldova.

Sprijinul consistent a venit la timp
La Universitatea Tehnica a Moldovei, unde muncesc din primul an de studii (1964 – 1965), predarea se facea doar in limba rusa, cu exceptia „Istoriei PCUS“ (pentru indoctrinarea comunista mai accesibila a tineretului in limba natala). Odata cu trecerea la predarea in limba romana a tuturor disciplinelor in invatamantul tehnic superior, dificultatea principala consta in lipsa totala a manualelor in limba noastra natala. Chiar din primele luni ale anului 1990, privirea ni s-a indreptat spre colegii din Romania si, in primul rand, spre cei de la Universitatea Tehnica Gh. Asachi din Iasi. Ca specialist in domeniul Tehnologiei Constructiei de Masini, ma deplasam foarte des la Iasi pentru a contacta colegii de la catedra similara si pentru a „cersi“ manuale de specialitate in limba romana. 
Chiar din primele zile petrecute la Iasi, am cunoscut un autentic savant, un om de o finete culturala rara – profesorul Constantin Picos. In acea perioada avea deja editate cateva manuale in domeniu.
Intr-o discutie, profesorul Picos m-a intrebat daca nu putem edita la Chisinau un manual de proiectare, care, practic, era finalizat, iar la Bucuresti se taragana editarea lui.
Dupa ce am luat cunostinta de manuscrisul cartii, i-am propus autorului sa-l completam cu unele tehnologii noi si standarde, care erau in vigoare in tot spatiul ex-sovietic. Pana la urma, manualul a aparut in conditii exceptionale, cu titlul „Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanica prin aschiere“, in doua volume, cu un numar total de 1050 pagini. Deoarece acest manual era foarte important si pentru noi, cei de dincolo de Prut, am luat toate masurile pentru a fi editat cat mai rapid posibil. In iunie 1992, au vazut lumina tiparului 10 000 de exemplare pentru Romania si 2000 de exemplare pentru noi, cei din Basarabia. Acest manual este considerat – si in prezent – o carte de capatai pentru viitorii ingineri mecanici. In 1994, Academia de Stiinte a Republicii Moldova – care propunea lucrari pentru Premiul de Stat – ne-a solicitat si manualul nostru. In completul de documente, erau incluse si CV-urile autorilor. Cu aceasta ocazie am luat cunostinta mai indeaproape de viata si activitatea profesorului Picos.

O cariera profesionala exemplara
S-a nascut in satul Corbeni, judetul Braila, la 4 octombrie 1913. Viitorul profesor Constantin Picos a urmat scoala primara in satul natal, iar apoi cursurile secundare ale liceului brailean Nicolae Balcescu. Ulterior, studiile superioare si le-a facut la Institutul Politehnic Gh. Asachi din Iasi (1940 – 1945), obtinand diploma de inginer, cu mentiunea „Magna cum laudae“. 
Anii 1946 – 1954 au insemnat pentru tanarul inginer o rodnica activitate profesio-nala la atelierele de reparat material rulant (R.M.R. sau C.F.R.) Iasi. Tinandu-se cont de competenta sa in domeniul ingineriei, ca si de capacitatile manageriale dovedite in practica, i s-au incredintat unele functii de conducere in intreprinderea ieseana. 1949 a fost anul in care tanarul inginer Constantin Picos a luat contact cu activitatea specifica unui cadru didactic in invatamantul tehnic superior, activitate careia avea sa-i dedice o mare parte din viata, din eforturile sale. Incepand din acel an, a fost angajat in invatamantul tehnic superior, mai intai ca sef de lucrari (1949 – 1951), apoi in calitate de conferentiar (1951 – 1967) si, ulterior, de profesor (din 1967). 
Pana in momentul in care, din cauza varstei, a sanatatii, nu a mai fost posibil sa activeze direct la catedra, profesorul Constantin Picos a contribuit la conturarea, dezvoltarea si sustinerea unor numeroase discipline din domeniul ingineriei mecanice, in general, si al ingineriei de fabricatie a echipamentelor mecanice, in special. Principalele discipline in care s-a remarcat au fost Vibratii, batiuri si fundatii, Exploatarea masinilor-unelte, Tehnologia prelucrarii pe masini-unelte, Proiectarea sectoarelor mecanice, Tehnologia constructiei de masini, Bazele optimizarii proceselor tehnologice. Dupa infiintarea specializarii Tehnologia constructiei de masini, in anul 1956, a avut o contributie importanta la organizarea acesteia, inclusiv prin infiintarea Laboratorului Tehnologia Constructiei de Masini, la fondarea, in 1964, a Catedrei Tehnologia Constructiei de Masini pe care a condus-o cu mult har pana in 1980.
In 1962 a devenit doctor inginer, din 1963 si pana in 1976 a fost decan al aceleiasi Facultati de Mecanica, bucurandu-se de o deosebita apreciere, datorita competentei profesionale si spiritului de intelegere si omenie cu care i-a tratat pe toti cei care i s-au adresat.

Modele si discipoli
A devenit conducator de doctorat in 1968, la inceput in specialitatea Tehnologia constructiei de masini agricole, apoi (din 1971) in Tehnologia Constructiei de Masini. In calitate de cadru didactic si de conducator de doctorat, a contribuit la educarea in spirit stiintific si tehnic a numeroase generatii de studenti, a asigurat conditii pentru desavarsirea ca oameni de stiinta a doctoranzilor pe care i-a avut in indrumare. Multe dintre marile personalitati ale ingineriei mecanice iesene i-au fost studenti, doctoranzi sau colaboratori si, totdeauna, au gasit in profesorul Constantin Picos un om deschis, gata sa ofere un sfat, sa ajute cu modestie la rezolvarea unor situatii dificile.
Profesorul Constantin Picos s-a considerat, el insusi, un discipol al profesorilor Toma Farcas, Emil Gaiginschi, Cezar Parteni, Vasile Petrescu, Dimitrie Mangeron. Prin activitatea sa stiintifica, a contribuit la crearea unei puternice scoli in domeniul tehnologiei constructiei de masini, scoala care s-a bucurat de un real prestigiu, atat in tara, cat si peste hotare. Doi dintre colaboratorii sai – prof. dr. ing. Mihai Gafitanu si prof. dr. ing. Vitalie Belousov – au devenit, mai tarziu, rectori ai prestigioasei institutii iesene de invatamant tehnic superior. 30 de doctori in stiinte tehnice – printre care ii putem numi pe cei care au activat si activeaza cu succes in cadrul catedrei: Octavian Pruteanu, Cazimir Bohosievici, Laurentiu Slatineanu, Vasile Braha, Dragos Paraschiv, Viorel Chirila, Octavian Lupescu – au beneficiat de indrumarea profesorului Picos; ultimul si-a sustinut teza cand indrumatorul sau stiintific avea 85 de ani.
De-a lungul activitatii sale, profesorul Constantin Picos a contribuit la abordarea si rezolvarea, intr-o maniera originala, a unor probleme din varii domenii ale constructiei de masini (finisarea suprafetelor metalice, optimizarea proceselor tehnologice, imbunatatirea conditiilor de prelucrare prin aschiere, studiul prelucrabilitatii prin aschiere, teoria lanturilor de dimensiuni etc.). Rezultatele acestei activitati au fost publicate in numeroase volume si periodice stiintifice; ele au constituit si teme ale unor comunicari sustinute in multe centre universitare sau industriale din tara.
Pentru a veni in sprijinul unei mai bune pregatiri profesionale a studentilor, profesorul Constantin Picos a elaborat sau a coordonat elaborarea unor lucrari cu caracter didactic si stiintific, unele dintre acestea fiind considerate manuale de baza in domeniul tehnologiei constructiei de masini („Tehnologia matritarii si stantarii la rece“, E.D.P. Bucuresti, 1967; „Tehnologia constructiei de masini“, E.D.P., 1974; „Calculul adaosurilor de prelucrare si al regimurilor de aschiere“, Editura Tehnica, 1974) s.a. Intr-o trecere succinta in revista, se impune a nu omite faptul ca profesorul a contribuit la publicarea a 20 de tratate, manuale, cursuri universitare si monografii, a 115 lucrari stiintifice, la brevetarea a 15 inventii.

Viziunea umanista a unui inginer
Profesorul Constantin Picos s-a definit si printr-o impresionanta cultura umanista, apeland cu placere, in expunerile sale, la versuri din poeziile lui Mihail Eminescu, Octavian Goga, Lucian Blaga sau ale unor poeti romantici francezi (versuri recitate in limba franceza!). In toate imprejurarile, profesorul a probat si a cautat sa insufle celor care il ascultau iubirea de patrie, dragostea pentru istoria pamantului romanesc, admiratia pentru cei care si-au varsat sangele in apararea tarii. De altfel, profesorului insusi i s-au conferit inalte distinctii militare, pentru fapte savarsite in perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In 1962, i s-a acordat „Medalia muncii“.
La invitatia noastra, a celor din Basarabia, profesorul Picos ne-a onorat pe parcursul a 10 ani cu mai multe cursuri in fata studentilor si profesorilor. N-am sa uit niciodata cum, la o intalnire amicala cu studentii facultatii noastre, spunea:
„…Adevaratii oameni de stiinta nu considera niciodata incheiat procesul cunoasterii. Cunoasterea este eterna, continua si nelimitata, ca si natura. Intr-adevar, pe masura ce descoperirile omului se inmultesc, pe masura ce cunostintele devin mai bogate, el vede mai departe si mai adanc. Dand dovada de un eroism extraordinar, de o perseverenta si putere de rezistenta uimitoare, omenirea se inalta pas cu pas, pe carari abrupte, aparent inabordabile, spre culmile stiintei; cu fiecare pas, privirile sale imbratiseaza un orizont tot mai larg, iar umbra necunoscutului se ingusteaza.
…In fata generatiei de maine se afla o imensitate de enigme, care asteapta sa fie dezlegate cu ajutorul cunostintelor, fortelor si talentelor ei. Va urez succes, viitori descoperitori ai Noului!
…De aceea, trebuie sa accentuam ca suntem in lume atat cat inseamna idealul nostru“.
Aproape pana in ultimele zile, el s-a implicat cu daruire in activitatile din cadrul Catedrei Tehnologia Constructiei de Masini, s-a aflat in mijlocul doctoranzilor si colaboratorilor sai. Profesorul Constantin Picos a stiut sa-i asculte cu rabdare si intelegere pe toti cei cu care a venit in contact, inclusiv pe cei care aveau un punct de vedere diferit de cel al sau asupra diverselor probleme. A incurajat si a sprijinit vocatia de cercetatori a studentilor si colaboratorilor sai.
Prin competenta si probitatea sa profesionala, prin daruirea cu care a contribuit la pregatirea pentru profesiune si viata a numeroase generatii de ingineri mecanici absolventi ai Politehnicii iesene, prin investitia de inteligenta si efort in promovarea si dezvoltarea cercetarii stiintifice, profesorul doctor inginer Constantin Picos si-a asigurat un loc aparte in galeria marilor profesori ai invatamantului superior romanesc, dar si in inimile celor care l-au cunoscut.
Drept recunostinta pentru contributia la dezvoltarea invatamantului ingineresc basarabean, una dintre aulele facultatii noastre ii poarta numele cu mare cinste si onoare.

Prof. dr. ing. Alexandru Marin Doctor Honoris Causa